Din ziduri gri și-asfalt cu smoală,
Migram în verdele din cetini
Sau din a spleen-ului cerneală,
Aflam balsam sub albi prieteni...
Dar vai, legiunea de mesteceni,
Ce-mi risipea negura lumii,
Azi, cei cu Lucifer asemeni,
Au pologit-o-n pieptul mumii!
Smerite-s trunchiurile-n iarbă,
Dar par albușul unui ochi,
Ce-ntoarce-n sine raza-i oarbă,
Să-i fie morții, crunt deochi...
Apoi, teluricu-i descântec,
Dă lutului, puteri de fapte,
Un Partenon urcând din pântec,
Cu Propilee ca de lapte...
Va fi iar freamăt de pădure,
Columne albe ne-or certa
C-am pus venin în vene pure,
Cât muma nu poate ierta!
Să realbim laptele minții,
Căci ticăie un gong final!...
În inimi, să spălăm ca sfinții,
Tușul din gândul criminal...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.