Sigur garçon mai b(o)em ceva
dadaist. Mai adă-ne o Champs-Élyseés… pardon! O
șamp-
anie “Clairette de Die” căci
vezi doar cum pe noi oaspeţii din Est
fericirea ne caută până şi prin buzunare
însă aşa şi nu ne găseşte pre noi
cămătarii banilor de telefon
necesari pentru a-i suna pe Ceea Lume pe
Tristan (fără Izolda) Tzara Brâncuşi Ionescu
pe Emil Cioran… De bucurie că
am reuşit să vorbim cu compatrioţii
o să b(o)em în continuare șnaps… pardon! Champs…
pardon! Șamp-
anie șămpănica șămpănea până vom încerca să dansăm
încrâncenat de balcanic precum Zorba Grecul fără
Zoarba lui
după care graçon dumneata frate latin
franţuz tipic cu vocea de un timbru nazonat
vei căuta să ne dai afară din
infernul confortabil al bodegii însă
te prevenim că nu-ţi va ieşi pasienţa precum
nu-i ieşi lui Platon care încă în antichitate – bineînţeles că
ai auzit de ea – încerca să ne dea afară din
republica sa (credea el) autonomă. Sigur repu-
blica
şi
repu-
tatia lui Platon sunt noţiuni repu… pu… repu-pu..
diabile pentru că zău
nu e deloc frumos ceea ce a filozofat el
vizavi de poeţi în intenţia lui
de a-i da pe ăştia afară din ţară. Să
nu-i urmezi exemplul garçon şi
să ne mai laşi în bodegă de unde noi
vom ieşi benevol
de bună voie părăsind şi Champs-Élyseés şi
întreg Parisul
plecând în drumul nostru.
Aşadar
încă un dar garçon încă o şampanie clară din Die
ce ne sporeşte buna dispoziţie ca un diez muzical
la începutul portativului şi sfârşitul acestei
partituri parisiene.
Et l’ addition
s’îl vous plaît garçon!
Paris,
30.IX.1996
vezi mai multe poezii de: Leo Butnaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.