bucuria se înalță ca o aprindere de lustre
uneori fiind și mai impresionantă – ca reflect-
o(a)rele stadioanelor când competiţiile se ţin în nocturnă
lumina puternică le convenea până şi în agresiva-i ipostază de
atacatoare a cristalinului ochilor – astfel
nu-şi vedeau reciproc defectele
spunându-şi că sunt ceva deosebit
nemaivăzut
copiilor le era interzis să se frece cu pumnişorii la ochi
să folosească cioburi de sticlă colorată ori afumată – mic şi mare
se aflau în condiţii egale de comprehensiune
azi
de treci codrii de aramă
şi mergi la arhiva-le
în tranşeele ei nu vei găsi nici o fotografie din
acele vremuri cu lustre şi reflectoare: pur şi simplu
iluminaţia fusese prea intensă – ca o
leucemie a celuloidului
29.VI.2003
vezi mai multe poezii de: Leo Butnaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.