În uşor înduşmănitele zile ale lui noiembrie
iubito mă gândeam să-ţi trimit
o scrisoare deschisă (ce clişeu!);
să-ţi adresez
o scrisoare deschisă
precum se face în cazul regilor
preşedinţilor de state
prostănacilor de fotbalişti
altor magestați...
în realitate însă
am a-ţi adresa o scrisoare închisă
pe care zic e bine că nu o va cunoaşte nimeni altcineva
scrisoare închisă cu nişte coordonate închise ale
nedivulgatului delir al tăcerii în care
avui a trage concluzia că
atunci când se gândeşte la dragoste
fiecare din noi confirmă o
mare singurătate...
vezi mai multe poezii de: Leo Butnaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.