Pe alee, grămadă, în praf.
Am lăsat bicicletele toate:
Încercam să-nvelim în cearşaf
O bucată de demnitate.
Ne dăduserăm jos mai de mult;
Numai lacrimi, sudoare şi clisă.
Mestecam câte-un sâmbure ocult
De cireaşă, de măr, de caisă.
Eram mulţi, eram tineri şi goi.
Diavoli sumbri plesneau de grăsime.
Într-o tufă de iederi, mierloi
Din suburbii chema calicime.
O, lumină! O, cheiuri! Oraş!
O, şoptirile-n porţi, pe-nserate:
Ne-au adus în rozalb sufertaş,
Zâmbitoare neveste, de toate.
vezi mai multe poezii de: Leonid Dimov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.