În cetăți de piatră cu cer de cărbune
Fluieră grilajele sub mai multe lune,
Te-am strâns în palmă și te-am făcut mică,
Fierbinte-n căușul cu țară peltică
Să-ți răsucești coapsele prin visuri arse
Gâdilând burice de degete-ntoarse.
Simt cum râzi în pumn ocrotită
Și linia vieții o șerpui grăbită,
Ai scos călâile din cuibul de piele
Să le-nțepe gerul de după zăbrele.
Când alerg, uriaș, prin cetăți străine
Ducându-te, pasăre-n pumn, pe tine.
vezi mai multe poezii de: Leonid Dimov