Ce Platon! Ce Timaios! Ce Socrate!
Destul atenieni! Sunt numărate
Acele vise ce vor tălmăci
Lugubrul roiului de zi cu zi.
De unde v-a venit ideea proastă
Că peștera-i de vreme de năpastă?
Căci iată idolii trecând mereu
Către grădina unui dumnezeu
Ce n-a fost, nu e, nu va fi,
Ci-i doar un sâmbure de piatră gri
Uitată parcă-n colț lângă trepiede
Să-i fie de haram lui Arhimede;
Căci doar prin vis afla-vom de ce este
Lucrat un fir în amurgit de creste,
Iar adevărul, leneșul cuvânt,
E dus pe unde sidefii de vânt.
vezi mai multe poezii de: Leonid Dimov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.