Am ajuns aici asemeni unui pribeag,
gândindu-mă acasă,
amintindu-mi de îndepărtatul Ch'ang-an.
Şi chiar atunci, din adâncul Pavilionului Egretei Galbene,
a răsunat în fermecătoare acorduri de flaut
melodia „Cad florile de prun".
Era primăvara târziu în oraşul de lângă râu.
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Li Po