Stăteam afundat în gânduri şi n-am simţit amurgul –
Căzând din ramuri, petale de flori îmi umpluseră cutele hainelor.
Ameţit, m-am ridicat îndreptându-mă către locul luminat de lună;
Păsările plecaseră, iar oameni mai rămăseseră puţini.
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Li Po