Lîngă veranda dinspre miazăzi
un tînăr pin cu iz vrăjit mă-mbată.
Puternic îi e trunchiul și involt,
iar cetina mlădie și bogată.
Zefiri îl caută ades, zburdalnici
și vârful lui în voia lor se lasă,
zvonește zi și noapte fără somn,
și glasul său e muzică aleasă.
La rădăcină, ocrotit de umbră,
mușchiul și-a-ntins covorul creț și dulce.
Pe cetină coboară în amurg
o ceață violetă să se culce.
Prietene, să dăinui peste veac.
Înalță-se făptură ta crăiască
pînă cînd crengile din vîrf vor prinde
mai sus de norii vineți să zvonească.
traducere Ion Covaci
vezi mai multe poezii de: Li Po
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.