Deşi îmi pare rău că vine seara,
îmi place să văd cât de clară
curge apa acestui izvor, cât este de curată;
razele asfinţitului se reflectă în ea,
luminând vălurelele, dându-i
călătorului iluzia ca nu e singur
la drum; mă întorc cu faţa
către lună; îi cânt un cântec, apoi
ascult cum se strecoară vântul
printre pini.
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Li Po
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.