Îl iubesc pe Maestrul Meng.
Liber ca o adiere de vânt,
El este faimos
Pretudindeni.
În rumena tinereţe, el a renunţat
La funcţii şi la avantajele lor oficiale.
Astăzi, om vârstnic cu părul alb, se relaxează
În mijlocul pinilor şi al norilor.
Beat sub lumina lunii,
El, adeseori, atinge înţelepciunea deplină.
Pierdut printre flori,
El nu are nici un stăpân.
Cum aş putea aspira
Să ajung un munte atât de înalt?
De aici, de jos, mă înclin
Acestei miresme atât de evidente.
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Li Po
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.