An de an, prin ultima ninsoare subţire,
am cules flori de prun,
intoxicată de frumuseţea lor.
Atingându-le cu mare îndrăzneală,
lacrimile lor translucide mi-au udat rochia.
Anul acesta m-am întâlnit cu mine în colţul
dintre mare şi marginea orizontului.
Tâmplele mi-au devenit argintii.
Judecând după vântul înserării,
cu greu aş mai avea încă o şansă
să mă bucur de înflorirea prunilor.
Li Qingzhao ~Li Ching Chao, , 1084-1155
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Li Qingzhao
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.