Mă adâncesc în poemul ”Jungherul preţios.”
Urmele drumului meu se mai văd prin mulţimea anilor.
… Acum frunze galbene cad scuturate în vâltorile furtunii,
Deşi fluierul şi lăuta întreţin veselia în Casa Albastră.
La prima vedere, par bucuroasă când întâlnesc feţe noi,
Dar, condamnată să-mi părăsec vechii prieteni,
Plâng în inima mea după vinul de Xinfeng
Care poate alina o mie de regrete.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Li Shangyin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.