Iar îmi cresc
rădăcinile pe dinăuntru
ca nişte liane încâlcite
care-mi străpung jumatea de cer
prăbuşită între buze
S-a întâmplat
sau poate
aşa trebuia
să se nască cuvântul
mai înainte de începutul
înscris în adn-ul meu
ca o floare de mac
care se fâstâceşte
la fiecare atingere de gând
ca o stâncă
ce va dăinui veşnic
la malul întrebărilor nerostite
Iar îmi cresc
gândurile pe dinăuntru
ca şi cum inima
ar vorbi într-o altă limbă
şi pieptul
nu poate să-i încape
nemurirea
vezi mai multe poezii de: Maria Ieva
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va mulțumesc!
Maria Ieva (autor)
luni, 03 august 2015
Frumos, dar ultima strofa mi se pare exceptionala.
casandra
vineri, 31 iulie 2015
Frumos. ..
mirimirela
joi, 30 iulie 2015
Da , scrii foarte frumos!
stomff
joi, 30 iulie 2015
La cat mai multe poezii frumoase ca aceasta/
laurian
joi, 30 iulie 2015
Semn de lectură plăcută.
CTN
joi, 30 iulie 2015
Felicitari pentru aceasta frumoasa poezie
ioana
joi, 30 iulie 2015
Metafore frumoase, expresive! Felicitări!
Camelia Ardelean
joi, 30 iulie 2015