libertatea frunzelor de iarnă
mi-a învins tăcerea dintr-o dată
iată!
cum se lasă fulgii peste noi
Tata pleacă iarăși la război
Mama îl ajută să îmbrace
neputința sângelui din ace
nu așa se face!
și m-așez în prag
tremură pădurile de fag
să nu plângem, Tată, este frig
rănile trecutului te cheamă
eu te strig
să-mi răspunzi la prima înserare
draga mea, eu plec
și Mama?
moare
14 august – 16 decembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.