Toate vor pieri peste timp,
Odată,
Limba nu, niciodată.
Lucrurile, unul câte unul,
Se vor risipi;
Limba, numai ea, va trăi.
Toate se vor povârni rând pe rând,
Întruna;
Limba va domni totdeauna.
Zgomotele vieții se preling
În tăcere,
Limba melodioasă nu piere;
Toate vor amuți peste ani,
Cândva,
Limba ne-ncetat va cânta.
Aștri se sting în Univers,
În uitare;
Limba lumina-va mai tare.
Totu-i trecător sub bolta
Albastră;
Dăinui-va mereu limba noastră.
vezi mai multe poezii de: Petru Dincă