Ca o rugă, codru- n soare
Fluieră a ciocârlie
Și o mamă în sudoare
Crește pruncul prins în ie.
Țara este- n sărbătoare
Și un nai se prinde- n horă
Când Enescu-n cântec mare
Zestrea neamului coboară.
Grâul încolțește limba
Patriei și steaua- albastră
Luminează chiar și umbra
Graiului în casa noastră.
Eminescu este visul
Limbii noastre, cea română,
Ce-l trăim cât e cuprinsul
Țării cu a ei cunună
De cuvinte moștenite
De la dacii bravi și pașnici.
Caierul de limbi vorbite
Pe pământ pot să-l arunci
Și în limba ta, române
Vei putea liber rămâne!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.