Din nou am cochetat cu luna
Privind spre ea a vrut să-mi spună
Mândră ca ea nu-i niciuna
Și stelele sunt minciună.
Alergând în infinitul negru
Ea e stăpână-n înstelata noapte
Dintre toate miresele soarelui mândru
E mai luminoasă decât toate.
Când e senin ea-ți fură privirea
Și stelele o-nconjoară pe cer
Că poate să trezească iubirea
Și-o dragoste plină de mister.
Noaptea lumina ei îți face plăcere
Că tu deja iubire-ai spus
Și toate se petrec în tăcere
Vibrând ușor când tu m-ai adus.
Înflăcărată veneai spre mine,
Dar noapte-ai ochii înghețați
Chiar de nu vrei să se termine
Plimbarea cu mine-o străbați.
Mergând cu mine vrei să spui
Că ceru-i plin de stele fine
În lumea asta tu dispui
De farmece și blesteme-n tine.
Tu, luna mea nu te gândi
Că eu îți spun ceva de bine
Și toate-n lume vei izbândi
Nu e nimeni mândră ca tine.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.