Liniște plină de glasuri
Tainice ce sună, sună
Risipită din vozglasuri
În păienjeniș de Lună.
Nucul care-a strâns rugina
De pe ploile de Soare
Încă-ngăduie hodina
Forfotirilor de aripi.
Se aude-n întuneric
Cum se-nalță îndelungul
Și-o moliftă-i dă cucernic
Fără sine caprimulgul.
Liliecii prin repaos
Taie și se-ngroapă-n pace,
Cad din minus în adaos
Stele-n iz de busuioace.
Mă cuprind într-o asceză
Cu o sihăstrie lângă
Absolvit de-o paranteză
Și din dreaptă, și din stângă.
„Doamne! - zic - ce sunt aici eu
Într-un văz puțin de râmă
Căci nu poate să se-nspice
Visuri mari dintr-o fărâmă.
Prea imens e Universul
De la mine mai departe
Și neputincios mi-e versul
Ca să ia la dânsul parte...”
S-a ițit timid tăcerea
Dintr-o tihnă mai prelungă
Greierii își rup puterea
De-o alungă și-o alungă.
Ea le trece prin desfături
Dând în părți rază cu rază
Și tăcută, și alături
Lângă mine se așează.
Ascultăm tihnirea toată
Ce-i prelinsă melodie
Dintr-o Viață încântată
Că respiră așa vie...
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumoasă ! Mulțumesc
mirimirela
joi, 13 august 2015
Vă mulțumesc, dragii mei, tuturor pentru atenția D-voastră deosebită. Fiți binecuvântați!
bragagiu (autor)
joi, 13 august 2015
Si eu multumesc, dragul meu confrate, si ma bucur sa te citesc cu sufletul...
Te mai astept la fel de luminos....lumina ta sufletu-mi ridica....
Consideratie,
CRITICUL BLIND
joi, 13 august 2015
Toate poeziile tale sunt deosebit de frumoase, vei avea un cititor in mine chiar daca nu comentez mereu
tudor
joi, 13 august 2015
O frumoasă viziune asupra poeziei, nu e de mirare că este minunată.
andrei I
joi, 13 august 2015
Frumoasa poezie ne-ai daruit.
stomff
joi, 13 august 2015
Ioana, Critic Blînd vă mulțumesc pentru cuvintele D-voastră frumoase. D-le Critic Blînd vă spun sincer - am simțit poate prima data puterea unui cuvânt. un „din” a prefăcut ideea, și, ce e mai principal a apărut linia zborului stelei. Mulțumesc din tot sufletul.
bragagiu (autor)
joi, 13 august 2015
Citesc poezia ta si vin setos in prag de zori...sa-ti iau roua de pe flori...
o mica sugestie, daca-mi permiti, te rog...
la versurile :
'' Cad în minus, în adaos
Stele-n iz de busuioace ''
trebuie o delimitare foarte clara, fina a caderii in minus ( superba expresia poetica) si atunci:
1. scriem: cad din minus in adaos...daca dorim o trecere din intuneric ( minus) in lumina ( adaos);
2 cad in minus cu adaos...foarte important daca vrem sa amplificam caderea...si expresia este iar minunata...dar cred ca nu e cazul aici..
dupa intelesul poetic si dupa analiza critica a mesajului superior al luminii, eu cred ca varianta corecta este prima...
adica versul sa devina : CAD DIN MINUS IN ADAOS, si atunci oglinda minusului se pune in evidenta prin stralucirea unui adaos brusc ivit si se coreleaza si cu ultimul vers, il amplifica...
acest vers transpune cerinta matematica a plusului si minusului prin folosirea unei paranteze imaginare poetice, de data asta, ca o oglinda adormita ce refecta o imagine printr-un adaos luminos...
ma repet, este o sugestie...si tu esti autorul acestor minunate versuri...
te pretuiesc si te imbratisez cu sufletul, dragul meu confrate,...si sunt fericit sa te analizez prin maturitatea versului tau parfumat....
Consideratie...
CRITICUL BLIND
joi, 13 august 2015
Frumos si deosebit!
ioana
joi, 13 august 2015