Sapho se uită și râde mulțumită
școlile de poezie s-au desființat
azi toți scriu mai bine decât atunci când ea inventa versul
când inventa iubirea liberă de prejudecăți
bietul Homer cu descrierile lui
istoria nici nu l-a băgat în seamă
nu se știe de unde și-a tras seva povestirilor
sau dacă a suferit ori nu
se știe că i-a cântat pe alții
amfiteatrele părăsite sunt poleite de uitare
iar ei așteaptă tăcuți
și cresc odată cu marea
dar tu biet menestrel tu
ce simțeai când întunericul tău se însuflețea de lupta altora
de iubirea altora
trăiai viața lor și acum te privesc cu milă
Sapho iubito femeie tu poeta neînțeleasă
râzi cu seninul inocenței
azi copiii tăi nu înțeleg nimic
nimeni nu-ți mai caută manuscrisele
azi se râde Sapho
nu se aude glasul mării printre frunzele măslinilor
nu-și strigă scoicile regretul
paloarea pietrelor pe care pașii tăi au trecut
nu o mai scrie nimeni
azi Sapho lumea ta s-a sfârșit și tu râzi nebuno
pentru că știi că nimic nu e veșnic
adina v.
10 martie 2021
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc din suflet pentru popas și apreciere, doamnă Lucia, domnule Narcis!
Duminică binecuvântată! :)
Adina Speranta (autor)
duminică, 04 aprilie 2021
Frumoasă și profundă poezie!
Există o Sapho în unii dintre noi.
Lucia Eniu
vineri, 02 aprilie 2021
@Adina Speranta
Servus!
- , zâmbet; și amfiteatrele năpădite de verdele mușchiului și albastrul-galben, //ochi de pisică// al lichenilor.
Neg ne-veșnicia până la moartea Soarelui.(ar fi fost necesar! ... ? - nu-s disciplinat destul!).
Zile frumoase,
Purice Narcis-Teofil
/o zi după ziua păcălelilor/
narcispurice
vineri, 02 aprilie 2021