LOCUL ASCUNS
La Polul Nord e locul meu ascuns,
Unde îmbrac o haină de cristale
Şi fiind lipsit de puncte cardinale
Las toate gândurile care m-au pătruns
Să se ascundă-n norii de zăpadă
Şi-apoi să se întoarcă albe, bune
Uitând că poate-ar vrea să se răzbune
Pe clipele ce prinse-n ambuscadă
Ţi s-au predat purtându-mă pe scut,
Legat de ochii tăi, de glasul tău
Ce-mi spune că sunt bun deşi sunt rău
Şi ştiu că te-am rănit şi te-a durut.
Aş vrea să lupt cu eul din oglindă
Ce-mi dă să beau venin ascuns în miere
La pieptul tău sculptat că la Venere
Cu lanţ de Prometeu să mă cuprindă.
Şi iarăşi fug la Polul Nord, departe
Să-mi curăţ gândul, să-l albesc cu nea.
M-am drăgostit cu cea mai caldă stea,
A fost aievea sau a fost din carte?
vezi mai multe poezii de: stomff