Cel pios ce se ruga,
Cel ateu instigator,
Amândoi o adorau
Pe frumoasa vieţii lor.
Amândoi s-o scape vor
De sub arma ce-o robea,
Cel spre cer năzuitor,
Cel ce nu se închina.
Cine urcă spre zăvor,
Jos la porţi cine pândea,
Cel cu ruga râvnitor,
Cel ce-n rugă nu credea.
Ori chemi ceru-n ajutor,
Ori te-ajuţi cu vrerea ta,
Drumul lor amânduror
O lumină-l lumina.
Cel ce se-nchina cu dor,
Cel ce-n rugă nu credea,
Unică iubirea lor
Ca-ntr-o inimă ardea.
Asta zic, atâta vor,
Să trăiască veşnic ea,
Cel în rugi stăruitor,
Cel ce nu se închina.
Când dă focul în ogor,
Doar smintiţii pot mai sta,
Ei doar se mai pot certa
În prăpădul arzător.
Unul cerului dator,
Altul nu se închina,
Straja negrii închisori
De pe ziduri detuna.
Armele de două ori
Trag de sus cine-o cădea —
Cel cu ruga râvnitor,
Cel ce-n rugă nu credea.
În cătuşe, sub zăvor,
Partea cui e mai sadea,
Şobolanul rozător
Sau îngheţul pe podea.
Cel ce se ruga cu dor,
Cel ce-n rugă nu credea,
Una este soarta lor
Şi durerea lor cea grea.
Ceasul crunt bătu de zor,
Viaţa ambii să şi-o dea,
Cel cu ruga-n ajutor,
Cel ce-n rugă nu credea.
Şi trăia-n credinţa lor
Al ei nume ca o stea,
Din acelaşi sfânt izvor
Darnic sângele mustea.
Un fecior e un fecior
De credea, de nu credea,
Sângele amânduror
Glia dragă îl sorbea.
Ca în anul viitor
Tămâioasa rod să dea
De la cel cu-al rugii dor,
De la cel ce nu credea.
Amândoi să treacă-n zbor
Din Bretania-n Jura,
Vor fi roade, fi-vor flori,
Tril de greier va cânta.
Cântaţi fluiere, viori
Dorul lor care ardea,
Ciocârlii, privighetori,
Trandafir şi micşunea.
Traducere - Andrei Lupan (Basarabia)
vezi mai multe poezii de: Louis Aragon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.