Autobiografie
În copilăria mea copacii erau verzi
Şi foarte mulţi. Şi fluturi prin livezi.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când vorbea tata parcă lovea-n copaci securea,
Iar la gât gulerul îi stătea mereu aiurea.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Mama purta rochii de un galben stins;
Blândă, duioasă, blândeţe fără de cuprins
Vino devreme sau nu veni deloc.
Pe la cinci ani am început să am coşmaruri dese –
Şi-apoi nimic nu a mai fost precum fusese.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Întunericul le spunea celor morţi poveşti,
Cu lampa stinsă-n casă, se-aţineau umbre la fereşti.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când mă trezeam înfrigurat din somnul greu,
Nimeni, dar nimeni, nu venea la patul meu.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când din groaza-mi mută ţipăt a străpuns,
Nimeni, dar nimeni, din casă n-a răspuns
Vino devreme sau nu veni deloc.
M-am ridicat – pe cer soarele cu ochi de gheaţă
Privea cum mă petrec singur singurel prin viaţă.
Vino devreme sau nu veni deloc.
NB. Samhain-ul celtic, premergătorul Halloween-ului, se celebra făcând schimb de sau împărtăşind poezii cu tentă înfricoşătoare. Iar poezia de mai sus are legătură şi cu faptul că Louis MacNeice şi-a pierdut mama când acesta era la o vârstă foarte fragedă.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Louis MacNiece
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.