Epilog
Louis MacNeice, 1907-1963
Mă-înconjoară aşezate-n rânduri, carte după carte,
În stânga,-n dreapta,-n faţă,-n spate;
Prin pădurea-aceea enormă de vorbe moarte
Trebuie să vânez păsări vii-n ora care ne desparte –
Cum toate firele-s tăiate, dedic această poezie
Celor care-aţi simţit dorinţa de-a muri, asemeni mie.
Amici ai mei de pretutindeni, notaţi un fapt, nu o ipoteză:
N-aveţi de-ales, trebuie să vă trăiţi viaţa într-o paranteză.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Louis MacNiece
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.