Lupi
Louis MacNeice, 1907-1963
Nu mai vreau să fiu meditativ, dar absolut deloc,
Invidiind şi dispreţuind lucrurile lipsite de gândire,
Descoperind manierismul în câini şi-n mâzgălituri stângace,
În fetele tinere care-şi fac părul şi-n toate castelele de nisip
Luate de val la ora culcării copiilor, o palidă-amintire.
Mareea vine şi se retrage iarăşi, dar nu mai vreau
Să insist că-i flux sau reflux, nici despre permanenţa ei;
Nu vreau să fiu parte-a unui cor filozofic sau tragic, cu morţi şi eroi,
Ci doar să-mi aţintesc ochii la ceea ce va fi mâine.
Apoi, apoi fie ca marea să curgă peste noi.
Aşa că veniţi cu toţii aproape, faceţi un cerc,
Uniţi-vă mâinile şi credeţi cu tărie că mâinile vostre unite
Vor ţine departe lupii de apă-ai mărilor albastre
Care hăulesc de-a lungul ţărmurilor. Şi fiţi încredinţaţi
Că nimeni nu-i aude din mijlocul râsului şi-al cântecelor voastre.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Louis MacNiece
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.