Timpul era plecat, se-afla-n altă parte;
Erau acolo două scaune şi două pahare-alăturate,
Şi doi oameni c-un singur puls, intens foarte,
(Cineva a oprit scările rulante):
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte,
Şi ei nu erau nici jos, nici sus;
Muzica nu s-a oprit, continua,
Curgea prin iarbă ca un râu, maroniu clar inclus,
Cu toate că se-aflau într-o cafenea
Şi ei nu erau nici jos, nici sus.
În aer clopoţelul a rămas tăcut
Păstrându-şi echilibrul inversat –
Între un clanc şi-alt clanc al florii,
Caliciu-n bronz mut, de-un galben mat:
În aer clopoţelul a rămas tăcut.
Cămilele au traversat miile de mile de nisip
Care se întindeau între farfurii şi ceşti;
Deşertul le-aparţinea, deşi plănuiseră-n fel şi chip
Cum să-şi taie porţii din curmale şi din stelele cereşti:
Cămilele au traversat miile de mile de nisip.
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte.
Ora-i uitase, lipsa ospătarului resimţeau adâncă,
Iar din radio picura, sărac, un vals,
Cum picură apa dintr-o stâncă:
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte.
Degetele ei au scuturat acea spuză-ofensatoare
Care înflorea din nou în pomii tropicali:
Când au avut asemenea pădure mare
Nici nu le mai păsa de criză, de indicii financiari,
Degetele ei au scuturat acea spuză-ofensatoare.
Tot ce-i Bun sau ceea ce înseamnă Dumnezeu
Fie slăvit pentru că timpul se poate opri-n ăst fel,
Că ceea ce-a înţeles inima instantaneu
Poate aduce pacea trupului astfel –
Tot ce-i Bun sau ceea ce înseamnă Dumnezeu.
Timpul era plecat şi ea locuia aici, acest minut –
Şi viaţa nu mai era deloc aceeaşi,
În aer clopoţelul a rămas tăcut
Şi toată încăperea strălucea, şi
Timpul era plecat şi ea locuia aici, acest minut.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Louis MacNiece
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.