Femeia care-a îmbătrânit
Şi ştie că dorinţa trebuie să moară,
Dar care nu renunţă la iubire,
Aude-un croncănit de cioară.
Ea este-un lujer uscat, lemnos,
Buruiană refuzată de coasă-,amară.
Râsetele inimii pentru ea vor fi
Doar nişte croncăneli de cioară,
Alunecând prin aer şi-având acelaşi timbru
Peste ceea ce-i sterp sau ceea ce poartă rod,
Aidoma primăvara sau atunci când, geroasă,
Iarna arde şi-ngheaţă al câmpurilor glod.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Louise Bogan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.