Întâlnirea
Louise Gluck, 1943 – Premiul Nobel, 2020
Ai venit lângă pat
şi te-ai aşezat privindu-mă.
Apoi m-ai sărutat – am simţit
ceară fierbinte pe fruntea mea.
Voiam să rămână acolo un semn:
aşa am aflat că te iubesc.
Pentru că doream să fiu arsă, marcată,
să rămân cu ceva la sfârşit –
mi-am tras rochia peste cap;
brusc, chipul şi umerii mi s-au împurpurat.
Se va întâmpla inevitabil, întâmplare de foc,
aşezând o monedă rece pe frunte, între ochi.
Stai întins lângă mine; mâna ta trece peste faţa mea
Ca şi cum la fel ai simţit şi tu –
trebuie să fi ştiut, atunci, cât de mult te doream.
Vom şti asta întotdeauna, şi tu, şi eu.
Dovada va fi trupul meu.
Trad.Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Louise Gluck
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.