Revine noaptea neagră ca o țărână,
Luceferi-n steluțe se plimbă luminând,
Iar luna plină-și aprinde chipul de zână,
Cu dalbul pur al rochiei sale purtând.
Povara nopții un timp o va duce,
Până ce culori pastelate va purta,
Iar clubul de stele se-așează-n cruce
Și-o stea cu luceafăr vine-n palma ta.
În zorii dimineții numeri chilii astrale,
Unde luceferii se-ascund în zone abstracte,
Alungând gândul pe lacrimi la vale,
Când razele soarelui nu vor să le poarte.
Ne-ntoarcem din noapte, luminând cărarea,
Ne cheamă iubirea cu alte destine,
Iar luceferii zilei continuă alergarea
Împlinind fluxul iubirilor ce-n noi vine.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.