și totuși doamne eu nu pot
și totuși doamne eu nu știu
s-ascund al sufletului pot
slujbaș de măsluiri să fiu
mă joc ca un călău pe scenă,
sunt a cruzimilor paiață
dar dacă s-ar dechide-o venă
lacrimi mi-ar înflori pe față
mă străduiesc mereu să par
mă străduiesc mereu să fiu
dar este iată prea târziu
oriunde tigve fără har
sperie-n jur sufletul viu
vezi mai multe poezii de: Lucian Avramescu