Trup și suflet - Lucian Avramescu
Adăugat de: versuri sub flori de tei

Privesc în nopți lumini ce se desfac
Ca un adio parcă-n depărtare
Sunt stelele din ce în ce mai rare
De-aceea una-n două se desfac

Și cerul mai sărac este de-o vreme
Brăzdata-i mare cu adânci trireme
S-a pustiit și în adâncu-i geme

Prin geamul meu să tot privesc afară
Nu știu de-un timp de-i toamnă, iarnă, vară
Stiloul mi-a-nghețat în călimară
Iar inutilitatea mea-i amară

Ai suflet, îmi grăiește cineva
O umbră s-a lipit de poarta mea
Pare miniatura unui zeu
Dar, Doamne Sfinte, cela sunt chiar eu

Și-atunci aici, în pat, triste năpaste
Cu carne mai puțină între coaste
Și care-n loc de dor spun ciclic mor
Greșind de la deloc pân-la ușor
Cine-i prea subțiat și gălbior?

(6 noiembrie 2021, Sângeru)
———————————————————————————————
sursa: @ versurisubfloridetei



vezi mai multe poezii de: Lucian Avramescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.