Răsăritul e-atât de bogat în povești și-n lumină
că-n orele ce se ridică
rămânem prea jos totdeauna, cînd vrem să-l slăvim.
Apusul de-asemeni îl știm. Acolo e orga popoarelor
ce-o ascultăm uneori, vag adusă prin nori.
De-o mie de ani aceasta e lauda pe care-o rostim.
Nordul servește văilor noastre furtunile.
Printre punctele - nume de vînturi purtînd - cardinale,
el singurul iscă și din morminte aurore sublime
și boreale lumini de-nviere.
Sudul e-amarul prea cald, elementul care priește
iubirii și care de-aceea
ne va ucide-ntr-o zi
atît pe mine, cît și pe tine.
Vol. "Mirabila Sămînță", Editura pentru Literatură, 1968
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.