Să-mi spuneți unde, -n care țara
e Flora-acea Română ca un vis;
Arhipiada unde-i, și Thais,
a ei prea mândră verișoară;
și unde-i Eho, ce vorbea în van
când zvon se ridica pe țărm, pe apă,
frumusețe-având ca nimeni vreodată?
Dar unde sunt zăpezile de an?
Și unde-i Heloisa, pentru care
ciuntit a fost și-apoi lovit de har
la mănăstire bietul Petru Abelard,
din dragoste-ndurând această încercare?
Regina unde-i, care pe-al ei plac
porunc-adat ca Buridan
zvârlit să fie-n Sena într-un sac?
Dar unde sunt zăpezile de an?
Regina Blanca, albă ca un crin
care-și cântă ca o sirenă taină,
și Beatrice, și-alte nume ce le țin,
și Eremburga ce domni în Maina,
Ioana D'Arc de-odinioară
pe care-Englezii o jertfiră la Rouen,
pe unde sunt, Stăpâna mea Fecioară?
Dar unde sunt zăpezile de an?
Stăpâne prinț, nu aștepta un năzdrăvan
răspuns la întrebarea unde sunt,
ca un refren mereu să-ți vie-n gând:
Dar unde sunt zăpezile de an?
(din poezia franceză
François Villon c. 1431- după 1463)
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.