Cordova. Depărtată și singură.
Cal negru, lună mare. În desaga măsline amare.
Deși cunosc aceste drumuri, zarea toată,
nu voi ajunge la Cordova niciodată. Pe șesuri în vânt
cal negru, roșie lună. Moartea mă privește într-una
din turnuri, din Cordova. Vai, ce lung e drumul!
Câmpia ce dreapta! Vai, calul mei voinic!
Vai, moartea mă așteaptă
mai' nainte de-a ajunge la Cordova! Cordova.
Depărtată și singură.
Din poezia spaniolă
Federico García Lorca (1899-1936)
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.