Cariatide lângă mare
și-arată prin veșmânt junețea.
Că de ivoriu bătrânețea
prin luciul marmorei apare.
Cariatide din vechime,
în adăstare înțeleaptă,
privirea, mersul își îndreaptă
spre chiparoși și țintirime.
Spre răsărit, spre soare-apune
chemate sunt să dea exemplul.
Și truda lor e rugăciune.
E legea lor să fie treze,
să poarte-n veci pe creștet templul,
dar niciodat' să-ngenuncheze.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga