I
Dulcele, ce începu,
cântecul, l-auzi și tu?
într-un lan pe un colnic
cânta singur un voinic.
Pe sub zările fierbinți
sună secerea din zimți.
Humă s-a făcut în zi
ca din arse ciocârlii,
ce s-au mistuit, cântând,
înălțimile-ngânând.
Vezi al ceasului străfund.
Aer curge. Suntem prund.
II
Într-un lan pe un colnic
cânta singur un voinic:
„Stă mândră la sărutat
ca spicul la secerat".
Cânta singur un voinic
într-un lan pe un colnic
Și nu știe cât de-adânc
taie-n inimă pe câmp
un cuvânt de unul spus -
altora pe vânt adus.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.