Nu-l mișcă știutele
crînguri cu ciutele.
Cărarea cu urmele,
iezerul, umbrele,
nu-l cheamă. Copitele
sfarmă ispitele.
Prin ceață cînd lunecă
zări el adulmecă.
nu apropiatele,
ci depărtatele.
Ciulindu-și urechile
prin străvechile
rotiri, sus, de tulbure
foc și de murmure.
Și-aude, subt naltele,
unele, altele:
erele, sferele.
(Din ,,Contemporanul'', nr.24, 10 iunie 1961)
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.