Ce arătare! Ah, ce lumină!
Stea alb-a căzut în grădină,
necăutată, neașteptată: noroc,
săgeata, floare și foc.
În iarbă înaltă, în mare mătasă,
căzu din a veacului casă.
S-a-ntors, ah, în lume o stea.
Mi-s mâinile arse de ea.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.