Pe-un stâlp Dumnezeu se coboară
în chip de porumb –
și micile cruci de lemn
par o ceată de copii buni,
ce se joacă-n nisip.
Spini înfloriți.
Lângă o piatră cerșește un orb:
un ochi îl ține închis, iar celălalt e alb
ca un glob de – păpădie.
Prin frunze
soarele-i strecoară în mână
un ban de lumină.
Azi cimitirul a născut un mormânt nou.
La noapte vor veni
multe, multe stele – să-l vadă…
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.