Piere zvon subt zariște,
talanga în rariște.
Vine toamna oilor
prin pînzele ploilor.
Glas dau ceții, patimii
cu frunza lor paltinii.
Jalea rătăcirilor,
mohorul mîhnirilor,
ale cui sînt, ale cui?
Parc-ar fi a nimănui.
Mi-au secat pleoapele
și-n inimă apele.
Doar cînd urc poienele
mi se-ncarcă genele
subt amiaza fierului
de picurii cerului.
Plîng spre zarea dorului
cu lacrima norului.
Vol. "Mirabila Sămînță", Editura pentru Literatură, 1968
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.