Corni vechi se scutură de rod în cimitir.
Mi-e sufletul bătrân - deodată cu pământul.
Prin gene și frunziș cad stropi de cer -
și-un soare sfânt și bun în păr mi se strecoară.
Culcată-n troscoțelul verde pe-un mormânt
tu pari o coardă întinsă aspru pe-o vioară.
Trimiți un tânăr zvon de moarte pe cărare.
Tomnatic vânt pornește funigei spre mare.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.