Înhămați de cărucioare alături de om
cînii mănăstirilor duc lapte-n cetate
O bucurie nouă îi ține în jug
și-o rîvnă parcă spre-o luminoasă dreptate.
Cinele vreo șapte mii de ani
n-a făcut nimic, numai a lătrat. Azi e fericit
că-și vede rostul
subt stelele pe care le-a certat. În pădure,
în predica de vecernie
am să-i dau drept exemplu
catârilor galbeni, boilor, poate și crinilor
și slujitorilor din templu. Altă-nvățătură? Nu știu.
Mi-ascund sprâncenele subt pălărie.
Ah, Doamne, e timpul să-mi văd și eu,
călugărul Francis, de-o meserie.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.