În pîlnia muntelui iezerul netulburat
ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis.
Oglindește un zbor prea înalt și ceasul
curat ce i-a fost odată promis.
Cată lung Ochiul spre Nord și spre vîrste,
și mulcom apoi spre vînătul cer.
Visează-n amiezi despre rodii de aur,
care se coc, senine, în ger.
din volumul "Nebănuitele trepte" (1943)
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga