Natura-și împlinește ciclul
și iarăși de la cap și-l ia. Istoria înaintează pe
Via Appia. Astăzi ca și alte dăți
înalță apeducte-n deșerturi,
pentru tot mai depărtate cetăți
duce pe umeri argila arsă,
dezmărginește pământul, grădina după
grădină, și pune pietre de hotar în timp,
aici o bătălie, colo un gând.
În catacombe s-adună și iar se revarsă.
Dar faptele mele unde sânt? Faptele ce ar putea
pentru mine mărturie
să stea în grădină, în lumină.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.