Murind zeii își lasă
în urma lor templele,
precum melcii
căsuliile goale.
Pentru mii de ani, pentru vremi fără capăt
ei și le lasă,
spre mângâierea
vârstei de azi și de-apoi.
Dar nici un vestigiu al erei de aur,
oricare-ar fi chipul lui,
nu-nvinge tristețea noastră
în fața timpului.
Din ciclul "Mirabila Sămânță"
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.