(pe o statuetă a lui Budha)
De câte ori lovești pe-un trecător în față,
țâșnește sânge din obrajii unui înger în cer.
De câte ori arunci o întrebare nedreaptă
dincolo de viața ta,
un nou măr al cunoașterii crește
să-ți prăpădească sămânța cu șerpii lui.
Voi treceți și veniți -
Subt un mare cântar ce plutește peste toate,
numai eu stau aici
și nu-mi mișc nici un deget.
Faptele și oglindirile lor în ape cerești
îmi joacă subt ochi.
Miezul nopții a plesnit -
din el cad doisprezece sâmburi pe-un clopot de aur.
Sunt încă tot pe pământ?
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.