Nu vă mirați. Poeții, toți poeții sunt
un singur, ne-mpărțit, neîntrerupt popor.
Vorbind, sunt muți. Prin evii ce se nasc și mor, cântând,
ei mai slujesc un grai pierdut
de mult. Adânc, prin semințiile ce-apar și-apun,
pe drumul inimii mereu ei vin și trec. Prin sunet și cuvânt
s-ar despărți, se-ntrec.
își sunt asemenea prin ceea ce nu spun.
Ei tac ca rouă. Ca sămânță. Ca un dor. Că apele ei tac,
ce umblă subt ogor,
și-apoi sub cântecul privighetorilor
izvor se fac în rariște,
izvor sonor.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.