Umblu-n neștire pe potecă.
Prin vale caut muguri, semne.
Moștenitor eu sunt al iernii.
Mai curge-ngheț pe apa Cernii.
Sfarm vreascuri umede, nedemne
Pe munți zăpada se mai vede.
O singură-nverzire-n cale
mă ține locului, mă pierde.
Și soarele ajută-oleacă
prin vaduri negura să treacă.
Legenda spune că pe-aice
Euridice, fata tracă,
din iaduri și-a mutat în sălcii
a jale - părul lung și verde.
Și prind în palme ce mă pierde,
mătasea grea și jalea verde.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.