Un canto de cisne ha venido del cielo - Lucian Blaga
added by: gabriel cristea

Un canto de cisne ha venido del cielo.
Lo escuchan las vírgenes caminando con descalzas bellezas
sobre los brotes. Y en cualquier lugar lo escuchamos tú y yo.

Los monjes cerraron sus oraciones
en los sótanos de la tierra. Todo ha terminado
muriendo bajo el cerradero.

Yo estaba sangrando de las manos, de dentro del pensamiento y ojos.
Buscas en vano lo que quieres creer.
El polvo está lleno del zumbido de los secretos,
pero está muy cerca del talón
y muy lejos de la frente.
He visto, he caminando, y ahora yo canto:
¿A quién orar, a que orar?

Alguien ha envenenado los pozos del hombre.
Sin saberlo, también empapé mis manos
en sus aguas. Y ahora grito:
Oh, ya no soy digno
para vivir entre los árboles y entre las piedras.
Pequeñas cosas,
cosas grandes,
cosas salvajes - matad mi corazón!

Din cer a venit un cântec de lebădă


Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseţi desculţe
peste muguri. Şi pretutindeni îl aud eu şi tu.

Călugării şi-au închis rugăciunile
în pivniţele pământului. Toate-au încetat
murind sub zăvor.

Sângeram din mâni, din cuget şi din ochi.
În zadar mai cauţi în ce-ai vrea să crezi.
Ţărâna e plină de zumzetul tainelor,
dar prea e aproape de călcâie
şi prea e departe de frunte.
Am privit, am umblat, şi iată cânt:
cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?

Cineva a-nveninat fântânile omului.
Fără să ştiu mi-am muiat şi eu mânile
în apele lor. Şi-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic
Să trăiesc printre pomi şi printre pietre.
Lucruri mici,
lucruri mari,
lucruri sălbatice - omorâţi-mi inima!



Translator: Gabriel Cristea

see more poems written by: Lucian Blaga